Pentru logopezi

PREVENIREA ŞI CORECTAREA TULBURǍRILOR DE LIMBAJ

„A articula clar şi a pronunţa exact este un semn de bunã creştere şi pentru învãţãtori o calitate profesionalã” Robert Dottrens.

           

În parcurgerea drumului spre comunicarea prin intermediul limbajului, într-o plinã etapã, copiii rãspund semnalelor verbale variate din partea celor din jur, fãrã sã articuleze vorbe, doar cu ajutorul ochilor, al degetelor, al mâinilor. Câstigând experienţã, formuleazã ei înşişi semnale verbale „ma-ma, ta-ta...”, dupã care la semnale verbale, ei rãspund şi cu ajutorul cuvintelor rostite; mai stângaci la început, dar progresând destul de accelerat în pronunţarea lor corectã.

            Atunci când vrem ceva trebuie sã cerem. Dar pentru a ajunge la stadiul de a formula o cerere, de a ne face înţeleşi este necesar sã trecem printr-un proces de însuşire a limbajului – activitate ce presupune efort îndelungat din partea individului.

            Cu toate eforturile depuse de unii copii, vorba lor este pelticã, greu de înţeles, ceea ce poate duce în timp, dacã nu se intervine în vederea prevenirii şi corectãrii, la crearea unor complexe de inferioritate, izolare sau eşec şcolar.

            Copiii cu unele deficienţe de vorbire, de pronunţie datorate fie unor particularitãţi anatomice ale organelor vorbirii sau a unor neajunsuri auditive, fie specificului graiului local, vor fi supuşi unui tratament special de corectare a greşelilor respective de exprimare. Acest lucru se poate face chiar de cãtre învãţãtor; în cazul unor tulburãri mai grave, se apeleazã cãtre specialişti în logopedie.

            Pentru a reuşi sã prevenim sau sã corectãm tulburãrile de limbaj este necesar sã le cunoaştem.

            În categoria tulburãrilor de limbaj sunt cuprinse toate deficienţele de înţelegere şi exprimare oralã, de scriere şi citire, de mimicã şi articulare.

            Ponderea ce mai mare în rândul tulburãrilor de vorbire o au: dislalia, moghilalia şi paralalia sunetelor (93.7 % din copiii cu vârsta preşcolarã cu tulburari de limbaj şi 89 % din şcolarii mici din aceeaşi categorie). Pe primul loc în rândul acestor tulburãri, sub aspectul frecvenţei cu care apare, se situeazã rotacismul şi pararotacismul, iar pe ultimul loc betacismul.

Un defect de vorbire întâlnit destul de frecvent în mediul preşcolar şi şcolar cu care ne confruntãm destul de des este bâlbâiala. Ea se manifestã mai ales când copilul încearcã sã exprime un conţinut complex sau idei care nu-i sunt suficient de clare şi precise; poate fi determinatã de o stare emoţionalã puternicã, prelungitã.

            Pentru a combate bâlbâiala copiilor, ei trebuie sã-şi reprezinte clar ce au de spus, sã-şi precizeze gândurile, sã foloseascã imagini concrete pe care sã le exprime apoi verbal, trecând astfel spre un conţinut mai abstract al vorbirii. De asemenea, este recomandat sã repete unele fraze formulate, sã vorbeascã mai lent, sã-şi formuleze frazele în gând, înainte de a le pronunţa.

            Dislalia – cea mai rãspânditã formã de manifestare a tulburãrilor de pronunţie ce se manifestã prin deformarea, omiterea, substituirea, înlocuirea şi inversarea sunetelor.

            Este bine ca exerciţiul sã înceapã cu corectarea sunetelor mai puţin dificile deoarece, succesele imediate vor alimenta dorinţa copilului de a exersa, în timp ce insuccesele duc la disconfort psihic. La copiii care au pronunţia deficitarã pot sã aparã: timiditatea, negativismul, nervozitate, insucces şcolar etc. Procedeele şi metodele folosite în corectarea dislaliei pot fi:

• Gimnastica generalã (exerciţii fizice: rotirea braţelor – morişca, rotirea capului, aplaudatul, imitarea spãlatului mâinilor, închiderea şi deschiderea pumnului etc.);
• Gimnastica fonoarticulatorie (exerciţii de gimnasticã facialã: „fâsâitul frunzelor- fff”, limba cupã „pisicuţa bea lãptic”, vibrarea limbii între buze „motocicleta”, etc);
• Gimnastica respiratorie (exerciţii: suflarea într-o lumânare aprinsã, umflarea balonului, suflarea în diferite instrumente muzicale etc.);
• Educarea auzului fonematic (exerciţii – joc: „Spune cum face...diferite animale”, „Repetã dupã mine” , „Deschide urechea bine” etc.).

            Tahilalia – caracterizatã printr-o vorbire exegerat de rapidã şi apare la cei cu instabilitate nervoasã.

            Rinolalia (rinos-nas, lalie-vorbire) – formã asemãnãtoare dislaliei la baza cãreia stau o serie de malformaţii ce sunt localizate la nivelul vãlului palatin, polipii.

            Rotacism şi pararotacism constã în deformarea, inversiunea şi înlocuirea sunetului r. Aceastã consoanã apare de obicei în vorbirea copilului în urma sunetelor şuierãtoare, iar emisiunea ei corectã presupune o anumitã dezvoltare a aparatului fonoarticular.

            Cu o frecvenţã mai micã au loc tuburãri ale altor sunete: lambdacism (afectarea sunetului l), betacism şi parabetacism (sunetul b), capacism şi paracapacism (sunetul c), sigmatismul etc.

            Exemple de pronunţare corectã au loc la toate disciplinele şi în diverse situaţii de comunicare. Iatã câteva obiective care stau la baza cultivãrii capacitãţii de exprimare ale copiilor:

            a) exersarea organului fonator al vorbirii în vederea pronunţãrii clare a cuvintelor;

            b) corectarea exprimãrii;

            c) dezvoltarea vocabularului şi transformarea lui în instrument de comunicare corectã;

            d) activizarea şi perfecţionarea exprimãrii orale ca mijloc de însusire a cunoştinţelor;

            e) cultivarea expresivitãţii vorbirii;

            f) dezvoltarea proceselor psihice de cunoaştere şi exprimare prin limbaj a trãirilor afective.

            Pronunţarea corectã a sunetelor se poate obţine atunci când se oferã copiilor modele ireproşabile însoţite de explicaţii verbale cu privire la modul în care folosesc organele vorbirii, la felul în care se emite fiecare sunet. Prin mişcarile de articulare lente şi precis conturate, copiii vor reuşi pe baza imitaţiei şi a explicaţiilor verbale sã-şi însuşeascã o pronunţie corectã.

Cateva obiective de referinta in pregatirea unei astfel de lectii pot fi pregătirea aparatului fonoarticulator în vederea emisiei verbale, emiterea, corectarea și consolidarea fonemelor izolat în silabe și în cuvinte si corectarea tulburărilor limbajului oral. 

Pentru a te ajuta iti pun la dispozitie un plan de lectie si un video de instruire in viitoare practici! 

Alte lectii folositoare pot fi : Corectarea dislaliei - Consoana “ J “ în etapa de impostare si Corectarea dislaliei - Consoana “ Ş “ în etapa de impostare .